Poate simti ca in noapte,
Ma ratacesc prin visul tau.
Cand ma prind zorii se duc toti norii,
Si te urmez in gand mereu.
Cand ma iubesti ma inalt spre soare.
Cand ma iubesti ating o stea.
Tu faci si cerul sa coboare
Cu dragoste in viata mea.
Poate stii ca in noapte,
Cand stelele se-aprind pe rand,
Te duc prin vise, in lumi nescrise
Sï te vegheaza pe pamant.
Nici nu stiu cum sa incep..despre ce sa scriu, ce simt, ce sentimente ma incearca…stiu doar ca nu mi-e bine si atat…ca nu-mi gasesc locul in toata vanzoleala de zi cu zi si ca lucrurile frumoase dureaza prea putin…
…si ce urasc cel mai tare ? Schimbarile. Faptul ca nimic nu e statornic, batut in cui..totul e efemer…totul la un moment dat se duce in aceea carte a trecutului, unde din cand in cand cu nostalgie mai rasfoiesc paginile atinse de praful timpului…
Mi-ar placea sa pot inregistra fiecare cuvant frumos, si sa-l reascult mereu si mereu atunci cand mi se face dor…sa pot imortaliza o clipa de fericire si s-o fac sa dureze vesnic, ori s-o pastrez in ceva si ori de cate ori ma intristez sa-mi pot lua o doza din ea…
Probabil e doar un moment de nostalgie, cauzat de anumite evenimente ce s-au intamplat pe parcuzul zilei…pentru ca stiu ca maine imi voi relua din nou cursul monoton al zilei, voi uita, si din nou nu voi spera la nimic mai bun…iar daca o voi face, va fi in zadar…binele niciodata nu va dura vesnic si nu va fi lipsit de rau. Ele merg contopite…
Nici nu stiu la ce sa ma astept…ce sa fac, ce sa mai cred..in cine si in ce…poate mi-as gasi locul intr-un loc retras departe de lume, undeva unde sa fiu doar cu gandurile si parerile mele…care de cele mai multe ori nu au valoare in ochii celorlalti…dar realizez ca fugind de probleme si lume nu dau dovada decat de lasitate. Viata e o carte pe care fiecare si-o scrie…nimeni nu poate scrie in locul meu…de cele mai multe ori mi-ar placea sa inchid cartea aceasta si sa i-au o pauza…sa imi astup urechile pentru a nu mai auzi vorbe ce dor mai tare decat un pumnal…sa-mi pot acoperi ochii pentru a nu mai vedea rautatea oamenilor si prostia lor in aceelasi timp…
Uneori incerc din ras-puteri sa nu mai gresesc, sa-mi controlez cuvintele, faptele…dar e imposibil…deoarece drumul vietii nu este neted, e plin de gropi, urcusuri si coborasuri…uneori chiar prapastii adanci…e imposibil ca pasul meu sa fie intotdeauna drept…
…ca multe alte lucruri…este Imposibil…
O picatura de optimism mai astern pe aceasta pagina si adorm cu gandul ca…poate intr-o zi va fi bine…ca macar un vis din cele existente se va implinii…ca zambetul de maine va fi unul din inima…si lacrima de azi pierduta macar pentru o vreme…
„Nu am carnete de cecuri, nu am banci. Si totusi as dori sa-mi exprim multumirile: am soarele dimineata si luna noaptea.” Irving Berlin
….si multumesc pentru zilele insorite, pentru acele clipe cand mi-ai desenat curcubeul pe cerul gri si l-ai infrumusetat prin gandurile, cuvintele si faptele tale…le-ai ingradit cu grija si ai pus un zambet acolo unde nu era decat gol…
Mi-ai adus un strop de bucurie si mi-ai pictat lumea in culori !
….MULTUMESC !!!
PS: Ramai mereu acea raza de soare ! …
A trecut ceva timp de cand nu mi-am mai asternut gandurile si parerile pe aici…ce pot spune viata mea si despre mine…
Ma bucur pentru faptul ca am iesit la lumina, pentru ca un cosmar a luat sfarsit si acum pot dormi linistita pe perna noaptea gandindu-ma ca maine si muuult timp de-acum incolo ma voi trezi in aceelasi loc unde mi-am culcat capul…
Se spune ca persoanele in viata vin si pleaca…acum am inteles ca unele persoanele lasa niste amprente atat de mari in viata ta incat mereu te „lovesti” de ele si mereu te intorci din aceelasi punct de unde ai plecat…la un moment dat poate devine plictisitor dar imi dau seama ca face parte din farmecul pe care il lasa trecerea timpului…pentru ca in mare parte el influienteaza…si tot el de multe ori e dusmanul cel mai inversunat…
Am reajuns la vechile jocuri ! Am intalnit persoane noi iar altele au plecat din viata mea…unele aparand la momentul potrivit, altele niciodata…
Am readus in viata mea plimbarile lungi de seara cu prietenii…acel sunet luuung de rasete, acele fete zambitoare si acele maini gata oricand se te ajute…discutiile lungi despre baieti cu fetele, lucrurile pe care noi singuri le facem atat de complicate…
Soarele si-a facut din nou aparitia…pare atat de puternic si zambitor atunci cand dimineata isi face loc printre perdeauna din geam pentru a ajunge la fata mea…
….pana si natura ia parte la lista mea de „mi-as dori…”….si totul intr-un final e aproape asa cum mi-am dorit ! 🙂
Momente furate 