A trecut iarasi o vreme de cand nu am mai asternut nimic pe acesta „foaie” alba. Multe s-au petrecut, prin multe am trecut…
Intotdeauna am crezut ca Dumnezeu nu-ti da niciodata mai mult decat poti tu duce, dar niciodata nu m-am gandit ca-mi va atat de mult si in aceelasi timp atat de multa putere sa trec peste. Ii sunt pe deplin recunoscotoare pentru ca m-a purtat pe brate si piciorul nu mi s-a clintit de vreo piatra..asa am mers si inca merg pana la capat.
De pe un pat de spital de reanimare scriu acum. In jur..copii bolnavi, conectati la tot felul de aparate sofisicate, mame si tati indurerati, ochi inlacrimati, fete obosite si ici colo cate un zambet sau un ras nelipsit de durerea ascunsa din suflet. Un loc nu prea primitor si prielnic fericirii, dar plin de speranta. Speranta ca va fi bine.
Ma gandesc cu nostalgie la zilele trecute cand doctorii erau disperati simtindu-se neputinciosi, negasind o solutie la problema mea. Imi aduc aminte de cuvintele si diagnosticele lor presupuse si intortocheate, putinele sperante de a ma face bine, lacrimile de pe obrazul meu si farama de speranta ce mai ramasese in suflet.
Mi-era atat de greu. Nu-mi venea sa cred ca dupa ce Dumnezeu ma salvase de 3 ori de la moarte, acum nu mai era nimic de facut. Era imposibil ca lucrurile sa ramana asa. M-am rugat, am cautat raspuns, si l-am gasit. Am gasit ca El imi va da vindecare, ma va pazi si calauzi pana la sfarsit pentru ca minunile si indurarile Lui nu au ajuns la capat, ci se reinnoiesc in fiecare dimineata. Ce minunat !
O farama de speranta ce s-a transformat intr-o incredere deplina ca lucrurile vor fi bine.
Mi-era greu sa ma privesc, sa ma gandesc la ai mei, la oboseala si durerea lor, mi-era greu sa mai suport starea degradanta in care eram. Ma tot gandeam de ce eu, ce am facut, ce am spus…nimic. Tacere. Nici nu ma spetesc macar sa aflu un raspuns, pentru ca nu-l voi gasi si nici nu m-ar ajuta la nimic…
Trebuie doar sa CREZI…ca Cineva e acolo mereu pentru tine gata sa te-ajute…
…ca daca azi e nor si ploaie, maine sigur soarele va rasari si un curcubeu sigur iti va aduce zambetul pierdut…
…ca durerile de pe acest pamant sunt trecatoare, tot ce trebuie sa faci e sa LUPTI.
…ca atata timp cat urci, scarile nu se vor termina…
…credinta inseamna increderea in cele nevazute…
…exista Cineva care are puterea de a infaptui totul, care vede totul…
Am cunoscut durerea, deznadejdea, moartea, descurajarea, dar si taria, puterea, bucuria si vindecarea. Am vazut cum mana Domnului a fost si este peste mine…
Am inteles cat de importanta este comunicarea cu Dumnezeu, rugaciunea…si cat de bine e cand esti iubit, ai prieteni care iti sunt alaturi si te incurajeaza.
Cararea nu e intotdeauna neteda, nu mereu sunt „campii”…mai sunt si dealuri, munti ce trebuiesc urcati ori prapastii ce trebuiesc trecute…cu toate acestea…lupt !!
PS: Multumesc Celui de Sus pentru tot, prietenilor, si tuturor celor ce imi sunt alaturi.
Momente furate 