Arhivele lunare: februarie 2012

by

E primavaraaa!!!

Inca imi amintesc sentimentul de bucurie si voiosie pe care il aveam atunci cand rascoleam prin zapada si il gaseam pe EL.

Micul ghiocel…atat de mic si de plapand, gingas si prietenos se inalta falnic facandu-si loc printre asternutul tesut cu flori de-argint al zapezii. Cum privea duios soarele sclipitor ce incet, incet acoperea omenirea, incalzind pana si cele mai reci si inghetate suflete! Un gand de pace si iubire ma curpindea, gandindu-ma ca si sufletul meu a inflorit o data cu venirea primaverii. Ca bucuria, caldura, dragostea si pacea sunt acum la ele acasa! Iar zambetul…era si el acolo. Un zambet larg si sincer venit direct de la sursa vitala!

Iar parfumul imbietor al ei, ma imbata si ma fura pe valurile celor mai neintalnite culmi are visarii!

Poate inca nu a sosit si la tine, poate inca e pe drum..dar cu singuranta iti va bate si tie la poarta inimii! Grabeste sa-i raspunzi, s-o intalnesti si s-o primesti acolo unde numai ea poate inflorii si da viata unei inimi uscate si vestejite de toamna goala si rece.

LASA-TE PURTAT si INFLUIENTAT de ea…iubeste-o!

LASA ca razele soarelui sa patrunda si in viata ta, sa-ti lumineze si incalzeasca inima iar din micile urme de zapada ce au mai ramas pe ici pe colo, sa faci izvor de bucurie si voiosie pentru a uda zi de zi fiecare clipa din viata ta!

ALUNGA  frunzele vestejite din calea ta, presara in umbletul tau pe cararea ta, florile sperantei si credintei pentru ca atunci cand iti vei lovi piciorul de vreo piatra sa stii, ca poti a te si ridica!

ASCULTA cantecul pasarilor calatoare, si canta in fiecare zi refrenul dragostei tale!

IMPARTE voiosie, afectiune, incredere si bunatate! Da celor din jur ceea ce ai mai bun si vei vedea ca vei primii de 10 ori mai mult, inzecit, infinit…

INVATA sa dansezi prin ploaie atunci cand norii iti intuneca rasaritul.

DESENEAZA un curcubeu dupa fiecare furtuna si PICTEAZA in culori drumul pe care-l ai de parcurs.

NU TE IMPOVARA cu greseli din trecut, mai degraba aminteste-ti ca IERTAREA DE SINE e cel mai bun remediu ce preceda triumful unei vieti pline de pace si reusite.

STERGE ce-a fost pana ieri, ia-o de la capat, lasa sufletul sa infloreasca, sa se renasca!

…si mai presus de toate..PASTREAZA MEREU PRIMAVARA IN SUFLETUL TAU !!!

by

Pentru noi, pentru voi…

Sa ne oprim putin din mersul nostru pe drumul prafuit si vechi de-atata timp pentru a privii o clipa in vietile noastre, ale fiecaruia, a le analiza, apoi…a lua hotararea de o schimbare! De a pune ceva acolo unde nu e nimic, si a repara acolo unde ceva nu merge asa cum trebuie! Sa-ncercam reteta de mai sus, sa-ncercam sa fim mai buni…sa iubim mai mult si sa fim mai putin nesuferiti, mai milostivi si mai putin egoisti…mai fericiti si mai putin mahniti si necajiti, mai recunoscatori si mai putin morocanosi…sa-ncercam sa pictam vietile altora in culori de curcubeu, zambete si voie buna…atunci vom cunoaste cu adevarat implinirea si bucuria acestei vieti! Tu insuti iti poti scrie reteta vietii tale impartind din „secretul” tau si celor din jur pentru a impartasii impreuna „gustul” dragostei si prieteniei ce va leaga!

Succes! 🙂

by

” Doar inima ta in schimbul inimii mele…”

” Îngenunchez în fața ta nu ca un prinț, ci ca un bărbat îndrăgostit. Dar m-aș simți ca și un rege dacă tu,  ai fi soția mea. Știi când ți-am spus că știu prea puține despre iubire? Nu a fost adevărat. Știu multe despre iubire. Am văzut-o secole de-a rândul și a fost singurul lucru care a făcut privirea lumii tale suportabilă. Toate războaiele, durerea, minciunile, ura…M-au făcut să-mi doresc să mă întorc și să nu mă mai uit niciodată jos. Dar când văd felul în care umanitatea iubește…Poți să cauți în toate colțurile universului și nu vei găsi nimic mai frumos. Deci da, știu că iubirea este necondiționată. Dar mai știu că e și imprevizibilă, neașteptată, incontrolabilă, insuportabilă și ușor de confundat cu aversiunea și…Ce încerc să spun, este….Cred că te iubesc. E aceasta iubire ? Nu mi-am imaginat-o niciodată pentru mine. Inima mea…Simt ca și cum pieptul meu abia o mai poate ține. De parcă ar încerca să scape, pentru că nu-mi mai aparține. Îți aparține ție. Și dacă o vrei, nu îmi doresc nimic în schimb, niciun dar, niciun bun, nicio demonstrație de devotament. Nimic decât certitudinea că mă iubești și tu. Doar inima ta în schimbul inimii mele. „


by

You, sunshine…

” Buna dimineata raza mea de soare! Ce faci? Cum ai dormit? Eu acum m-am trezit…stii, aseara te-am visat. Eram noi doi tinandu-ne in brate, te priveam si nu ma sa mai saturam…imi sopteai ca ma iubesti si ma chemai iubire…”

Mi-aduc si-acum aminte si citesc in memoria mea fiecare cuvant ce mi l-ai spus. Felul cum ma chemai, cum imi spuneai soptit si sigur ca va fi bine, momentele cand ma surprindeai placut cu cate-un zambet sau un mesaj ce-mi lasa bucurie in suflet si-mi insenina zilele cu nori..

Inca imi aduc aminte, stii? Eram noi doi, acolo..pe acea strada, acel parc…seara de seara. Orele interminabile parca erau franturi de timp si voiam mereu ca timpul sa se opresca in loc…

Mi-e dor, imi lipsesti…pentru ca…

…stiai mereu sa-mi alungi ploaia de la geam, aducand soarele in locul ei…

…acolo unde era o lacrima, tu o stergeai si puneai in locul ei un zambet, spunand ca pot, pot sa zambesc pentru tine, si asa era…

….nu-ti pasa de vorbele celor din jur si ma apreciai pentru faptul ca sunt altfel, e felul meu de-a fi…

…imi ofereai pupici si ma tineai in brate ori de cate ori simteam nevoia sa mai iau un strop din acea doza de fericire…

…imi luai bomboane si imi ofereai flori sarind gardurile vecinilor, iti luai din timpul tau si lasai totul doar sa mai vezi inca o data acel zambet pe chipul meu…

…iti pasa de mine, te ingrijeai in fiecare zi sa fii sigur ca sunt bine, ca zambesc si acolo unde sunt mi-e bine…

…aproape in fiecare seara din acea primavara spre vara ma insoteai la drum si conversatii interminabile…

….imi ofereai un suras si ma „cicaleai” deseori facand pe suparatul asteptand rasplata unul sarut pe obraz…

…erai si ramai raza mea soare…

Nu oboseai in a-mi asculta sufletul, ma certai cu iubire si ma rugai sa nu mai plang, stiind ca nu imi face bine…ti-era atat de usor sa ma citesti din priviri atunci cand inima mi-era trista si indata imi veneai in ajutor, gata sa m-ajuti sa lupt chiar si cu morile de vant, ce uneori par imposibil de invins…

Mai stii acel cer plin de stele, senin si luminat de ele? Mi-l desenai mereu si mi-l pictai in mii si mii de culori…credeai in mine, ma priveai si intr-o clipa ma pierdeam in albastrul lor…

Atunci cand iti va fi greu, cand vei fi in tumultul tau, adu-ti aminte ca cineva va fi mereu acolo pentru tine gata sa-ti mai ofere un zambet, o vorba calda si o mana gata sa te-ajute…

by

O clipa cand iubesti…

” Doi ochi zambeau cand te priveau
Ei nu stiu atunci ca erai tot ce isi doreau…

 Am pus chiar praf de stele, pe praf de amintiri
Am trecut prin destin separati ca doi martiri …
N-am mai crezut in sansa-a doua
Dar dupa noaptea grea
Si frunzele secate se hranesc cu roua…
E roua diminetii, e frumusetea vietii
Sunt ochii tai ce ascund misterul discutat de toti poetii …
Sunt un simplu om eu, un simplu om tu esti
Esti pierdut in lume, in ochii mei te regasesti,
In ochii mei o sa-ntalnesti sansa sa iubesti…
Atinge-mi mana, cresti, cu mine te incalzesti
Acum ai vise,
Nu vezi? Cu praf de stele ti le desenez …”

 

by

Un „strop” de dragoste…

„Admiri atat cat ti se da. Primesti cat ti se ofera. Privesti fara sa poftesi si admiri fara sa jefuiesti. 

De aceea cuvintele au si gust, si parfum, si noblete.

Cand mergi alaturi de cel sau cea de care esti atras, nu arunci carlige cu momeala, sa-l prinzi sau s-o prinzi in colivia dorintelor tale,

ci alegi lumini de cer cu care sa-i luminezi zambetul si ochii…

Cu sentimente protejate de ganduri curate, te apropii de persoana pe care o conduci in gradina ei, iar tacerile sunt adevarate fantani de placere.

Nu vorbesti nici prea tare, nici prea incet. Nu razi absent si nici ironic. Nu pleci fara sa revii si nu revii fara sa surprinzi placut.

Sculptezi dorul in fiecare pas si pasesti spre cel care te priveste ori de cate ori iti deschide usa cu un suras…”

George Uba

Dragoste…mai mult decat un cuvant, un sentiment, o atingere ori o mangaiere…De cate ori nu am rostit acest cuvant, si de cate ori nu am aratat dragostea noastra semenilor nostrii, persoanei dragi si iubite de noi…

…si cat de frumos e atunci cand dragostea te prinde-n ale ei mreje si te poarta pe un val spre lumi necunoscute aducand cu ea tot ceea ce sufletul unui om are nevoie pentru a ase hrani si a trai…

Cum sculpteaza ea atat de minunat un episod ce dureaza o viata intreaga, cum reuseste sa picteze viata celor doi in mii si mii de culori aducand clipa de clipa zambet si bucurie…iar dragostea lor creste, pe zi ce trece tot mai mult.

Strang amintiri ce nici un pictor in toata imginatia lui nu le-ar putea picta mai bine decat ei doi…

Si da, dragostea se imparte in mod egal unul celuilalt. E o aritmetica simpla. Imparti stiind ca, vei primii neconditionat inapoi fara masura…zi de zi…

Dragostea e credinta…in cele nevazute…

…bucuria de a regasi mereu ceva nou in cel de langa tine…

…zambetul gingas ce-ti lumineaza ziua si-ti alunga ploaia de la geamul inimii tale…

…o ferestra deschisa spre o lume redusa la doi…

…o mana gata sa-ti ofere ajutorul de care ai nevoie…

…e totul pus in doua cuvinte…” TE IUBESC! „