1 august, ultima luna de vara, ultimile rabufniri ale soarelui, ultimile seri petrecute cu prietenii sub clar de luna…
Ma gandesc cu nostalgie uitandu-ma in urma la verile trecute. La nazbatiile, serile petrecute pana tarziu cu prietenii, rasetele si chicotul din miezul noptii, racoarea si adierea de vant ce-mi flutura in vazduh parul…
De multe ori mi se intampla sa ma pierd prin amintiri, prin trecut. Sa-mi tot aduc aminte de clipele petrecute la bunica, de mirosul cald al painii, glasul animalelor din ograda ce ma trezeau de dimineata si vechiul leagan improvizat la grinda casei…
…mi-aduc aminte de vechea bicicleta ce ma purta oriunde doream, parca niciodata obosita de-atata umblet pe fiecare ulicioara din micul sat in care locuiesc…
Binecuvantati sunt cei ce pot avea o copilarie, ce pot aduna amintiri de-alung de vreme. Din nefericire unii nu se pot bucura de prima zi de gradinita, prima zi de scoala, primul fulg de nea, ori rasaritul ce anunta inceputul unei noi zile…pentru unii zilele sunt aceleasi intr-un pat de spital uneori conectati la aparatele ce le mai dau suflare…
Eu am pierdut o vara. Sau cel putin o parte din ea. Multumesc Cerului ca ma pot bucura de atat de multe lucruri, ca in curand voi fi din nou acasa si-mi voi putea relua viata de zi cu zi…voi putea asculta din nou latratul cainelui meu, voi putea privi din nou privirea calda a bunicilor si imbratisarile lor primitoare, voi imparti din nou patul cu nazdravana mea surioara, si desigur ce mi-a lipsit cel mai mult, prietenii, familia, scooterul…
Sub un cer liber plin de mistere, simtitnd rafale de aer cald, privind in jur verdeata, viata din jur, ma voi bucura si voi multumi Celui ce m-a purtat pe brate si ma poarta in continuare!
Curand voi fi acasa…din nou acasa…
Momente furate 