8:24 AM. 2 Iunie. Sambata. – Ahh, ziua mea favorita din saptamana! …si motivele mele de…BUCURIEEE!! (cred ca nu m-ati mai vazut demult asa, dar tot eu sunt 🙂 )
Cu ochii inchisi, mai intredeschisi, sa ma trezesc, sa nu ma trezesc??…pana la urma-mi fac curaj si ma asez pe marginea patului. Asistenta ma priveste deja pe geam, intra, ma saluta politicos ca de obicei si…spre surprinderea si bucuria mea era tot acea domnisoara draguta, amabila si cu privirea calda de ieri! Ca doar ce-o intrebasem cu o zi in urma de tura ei iar raspunsul fusese cam incert spre dezamagirea mea, dar uite ca dorintele mai devin realitate si cand te astepti mai putin.
Cred ca e cea dintre putinele persoane de aici alaturi de care ma simt apropiata, pot sa comunic cu ea chiar daca vorbesc agramatical uneori, sau nu stiu unele cuvinte, la ea totul vine cursiv. In fata ei nu pot sta indiferenta, fara ai oferi un zambet larg, iti inspira mereu voiosie ceea ce mie imi face mult bine, e ceea ce am nevoie de la o persoana straina care are grija de mine intr-un spital.
Ohh, am uitat sa va spun de soarele calduros de afara! Imi tot bate la geam incercand sa se strecoare printre jaluzele, dar inca nu-i dau voie de pe-acum sa ma sufoce, desi sufletul mi l-a inundat deja ca da cam pe langa astazi! Imi pare rau ca nu-i pot simti caldura si in bataia vantului ce adie usor pamantul, dar…un timp va veni pentru toate. Va fi o revedere cu tot ce ma-nconjoara, tot ce-am iubit, ce mi-a lipsit.
De mi se intampla un lucru rau, uite ca azi am zis sa nu-mi mai dau atentie, sa nu-mi mai fac eu griji, pentru ca mana Sa e mai sigura si puternica decat mana mea de copil plapand. Daca El conduce totul, daca El are toata puterea, vointa si infaptuirea…sa nu mai spun de dragostea Lui nemarginita platita la cruce si semnata cu sangele unicului Sau Fiu…pentru ce sa-mi fac griji?!
Azi mai e si penultima zi de chimioterapie. Inca o zi din asta si una „libera” rezulta mult asteptatul transplant despre care se tot vorbeste de cateva luni incoace, pe care il tot asteptam nerbadatori cu totii dar mai ales EU!
Poate multi dintre voi cei care cititi va ganditi la ceva tragic, greu, infricosator, dar pentru mine e unul din cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat vreodata. Deoarece acesta e sansa mea la viata, sansa mea la o schimbare…
Nu mai pun la socoteala suferinta indurata, uneori lacrimile, dorul si alte cele ci privesc cutezator inainte ca mai e putin si voi ajunge in varful muntelui punand steagul alb al pacii pe care va fi scris „AM INVINS!”
Printre toate toate aparatele, tratamentele, substantele si albul asta care mai rau te umbreste decat albeste..eu zic ca sunt…fericita! Si am motive…:)
O zi fericita si voua! 😉
Momente furate 
Ce fain GRATZI…mi.e dor de tine abia astept sa te vad..dar cu toate acestea stiu ca acolo o sa te faci bine cum ai spus si tu cu ajutorul Domnului..ma bucur enorm ca stii sa faci din orice un motiv de bucurie.. .. deoarece curajul tau,credinta,zambetul tau ne incurajeaza si pe noi ceilalti..cu siguranta ca vei fi bine..si peste putin timp ti se va parea doar un vis urat din care ai invatat multe lucruri bune…fi tare.,..curaj si o sa ne rugam ptr tine ca sa fie totul bine cu transplantul…
Ma bucur sa stiu ca toata nebunia asta are si un impact pozitiv asupa unora dintre voi! Imi lipsesti la fel de mult!
Curaj, speranta si incredere, si tie! 😉 Ai grija de tine 🙂
pot sa-ti „cos” eu steagul ala alb? cu multe zambete,imbratisari si ganduri de bine? noi te asteptam in varf sa te aplaudam ca ai reusit si sa-i dam slava lui Dumnezeu ca te-a ajutat atat!esti o invingatoare:*:*:*>:D:D<
O sa ajung in curand! 🙂 Va astept acolo sus! 🙂 >:D<
foarte frumos modul in care ai reusit sa-ti exprimi sentimentele :* , multa sanatate si te asteptam acasa , ne e dor de tine :*
Multumesc fratiorul meu drag! 🙂 Si eu astept sa va strang pe toti in brate! Te pup